Realitate distorsionata
Ce te face diferit de altii? Cu ce esti mai bun decat ei? De ce TU si nu EA? De ce EL si nu TU? Ti-ai pus vreodata intrebarea la modul asta?
Poate ca ti-ai pus-o, dar nu cu gandul explicit de a si raspunde. O alta intrebare retorica, trimisa in cosmos. Nu te asteptai ca cineva, ca tu, sa gasesti un raspuns concret. Subconstientul insa te-a lucrat. El a stiu din prima clipa “de-ce”. A stiut toate motivele alea afurite , a stiut exact in ce moment sa ti le puna sub ochi, a stiut cum sa te invinga cu propriile arme. A stiut cand sa ti le ascunda, cand sa le puna in lumina, tocmai pentru a obtine efectul maxim. A stiut sa-si aleaga momentul in care esti vulnerabil. Si cand si l-a ales, nu mai ai scapare. Ti le afiseaza progresiv, exact ca intr-un program pascal incetinit. Fiecare amanunt trebuie digerat. Fiecare greseala trebuie taxata. Iti aloca timp pentru suferinta, pentru constientizarea evenimentelor. Toate astea, doar pentru a pregati finalul glorios, in care esti pus sa tragi concluzii singur. Prin prisma lacrimilor, vezi lumea din jur distorsionata. Adevarul, realismul din dureroasa pledoarie se tranforma in pura cruzime. Totul e exagerat, tu esti singurul vinovat. Tinzi sa tragi concluzii, care sa te incrimineze mai rau decat e cazul. Tinzi sa uiti celebra fraza “si maine e o zi” care ar avea rol moralizator.
Toate datorita subconstientului. Multumim!
Lasă un Răspuns