M-am simtit prost.

Vroiam sa ma plang ca am fost rugata sa agat perdelele proaspat spalate la bunicul meu. Ma gandeam ca daca eram mai scunda, pe la vreun 1.50 asa nu ma punea nimeni sa ma catar pe vreun scaun, sa ma chinui un pic cu sistemul de prindere mai vechi din bucatarie si sa ma enervez cand imi admir opera ca de fapt ele erau agatate “pe dos” (nu intrebati).
Cand la sfarsit in schimb bunicul meu a vrut sa imi dea niste bani, am inceput sa regret toata nervozitatea mea (manifestata doar prin priviri acre). Adica ce vroiam, sa se urce el, om batran pe scaunul firav? Doar ca sa mai pierd eu vremea gratios prin casa.
M-am simtit mituita.

Fac si ei un lucru bun.

Multumesc statului roman ca mi-a plastifiat buletinul. Ca a cheltuit bani in plus ca sa nu fie carton simplu.

De ce? Pentru ca azi mi-a zburat direct intr-o balta. Si asta ar fi fost motivul (pretextul) perfect pentru o noua cearta “mama-fiica”, ce are ca subiect central “cand o sa te responsabilizezi, fetita?”.

Daca urmatorul guvern nu schimba legea astfel incat sa se termine cu plastifiatul buletinelor, in 2012, cand o sa am 20 de ani (da, studenta oameni buni) o sa ii votez. Cum pe cine? Pe alde astia care plastifiaza buletine.

Sper. [aka "cumva prieteni"]

Mersi.

Mersi ca spui ce nici nu stiam ca vreau sa spui, in secunda in care nici nu stiam ca vreau sa aud.
Nu-mi citeste blogul din principiu, nu s-ar prinde ca vorbesc despre el oricum. Asta face toata treaba mult mai misterioasa, mult mai complicata si mult mai ciudata.

Pentru ca acum un an nici nu visam la starea actuala.  Pentru ca… iti pasa (? poate).

Here we go again.

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
Mama cumpara cel mai des carti. Eu, cand sunt pe plus cu economiile. Nu m-am gandit niciodata la ce as renunta cand mi-am cumparat o carte.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
Depinde de situatie. Daca nu o sa mai ai bani de… sa zicem bilet de metrou, ce faci?

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
Stupida intrebare. Stiu in schimb ca ma enerveaza o anumite editura, nu-mi aduc aminte care, ce la descrierea cartii de pe coperta nu da decat comentarii din ziare sau alta balarii. Da’ putin din subiect nu se poate?

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?
Vreo 2 luni, “Das Bildnis des Dorian Gray”- Oscar Wilde.
Acum imi aduc aminte ca de fapt am renuntat la destule chestii cand am fost la nemti si mi-am cumparat carti cu o mare parte din suma primita. Adica mai putine haine, in principiu.
Putin diferita situatia, pentru ca in Romania nu avem de unde sa fac rost.
Asa m-am ales cu vreo 15 carti in biblioteca atunci. Heh. Bun, revenind.

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?
“Doctorii” de Erich Segal. Pot doar sa recomand mai departe.

21. Care este scriitorul român preferat?
Am tot pomenit de poeti. In rest nu pot sa zic ca ma da vreunul pe spate. Imi place in schimb foarte mult seria “Melania Lupu” a Rodicai Ojog Brasoveanu. Slabut, stiu.

22.Care este scriitorul străin preferat?
Austen, Salinger, Segal.

23. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Pentru mine sunt doar niste dezamagiri mari. Cat mai putine.

24. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
Pentru ca a fost o semi-prostie cartea, “A walk to remember”.

25. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.
Varianta adaptata “Mandrie si prejudecata”. Actiunea plasata in secolul 21 NU ARE SENS, baieti. Era vorba de o mentalitate acolo.
Kitch.

Imi pare rau, altceva nu am sa va comunic in seara asta.

Demult, tare demult… [fundal vama veche]

1. perioada “te cunosc de undeva?”
eu: trebuie sa fi avut un dialog complex ultima data
el: poate despre incalzirea globala
eu: si moartea ursilor polari
el: esuarea balenelor ucigase din oc atlantic
el: cresterea inflatiei
el: poluarea fonica
eu: gaurile din stratul de ozon
el: simpatic
eu: defrisarea padurilor?

2. perioada “esti interesant. cum te chema?”
eu: cel mai mare defect pe care ar putea sa il aiba cineva?
el: cand nu-mi starneste nici macar sarcasmul

3. perioada “showing off“
el: incearca sa construiesti un poem suprarealist
el: si pe urma ii decriptam ermetismul
el: acestui numar

4. perioada “e timpul sa iti aratam cat de dorit sunt eu”
el: atunci treb sa te invat si pe tine cum sta treaba
el: esti undeva a 43-a pe lista

5. perioada “in sfarsit pot sa afirm ca te cunosc”
eu: esti o fire complicata, bogdan dima
el: ma, incep sa cred ca nu esti tu in stare sa ma descifrezi, alexandra radu

6. perioada “dar mie chiar imi pasa… putin”
el: bine gata, dar sa stii ca aia cu gelozia in mare parte e reala dar inexplicabila
el: asa ca daca chiar iti place un tip pe viitor ti-as sugera sa nu ma intrebi ca ti-l voi desfiinta

7. perioada “sunt inainte de bac. lasa-ma in pace”
el: ce vrei?

8. perioada ‘cum sa-ti zic eu ca totusi te plac?”
el: pai sa stii
el: asa arati chiar f bine
[pauza]
el: adica merge

9. perioada “ne acomodam cu felul nostru de a fi”:
eu: continuam scena telnovelistica?
el: da
eu: eduardo, de ce?!!
el: gata, recunosc
el: am facut multe greseli
eu: nu e nevoie sa recunosti chiar tot
el: (stai ma ca eduardo saracu e ala de la arsenal care si-a rupt picioru)
eu: (alfonso?)
el: de asta n-am auzit
eu: garcia? cu s din ala lung?

10. perioada “imi permit sa discut pe-un ton amuzat despre… noi”
el: deci vad ca tu te-ai distrat
el: credeam ca te duci acasa, plangi ca nu ti-am fost alaturi
el: chestii d-astea
eu: a, pai am fost in carrefour  abia dupa ce am golit pachetul de servetele.

11. perioada “ma prefac gelos”
eu: deci tu vrei ca eu sa golesc pachete de servetele?
el: da, da, da
el: nu sa te duci cu colegii
el: nush unde
el: ori eu ori nimeeeeeniii

12. perioada “iti acord atentie sporita si ti-o spun pe un ton de gluma”
eu: tu pe unde umblai ieri?
el: stai sa ma gandesc sa gasesc o scuza buna
el: asta era gandul meu , nu o lua in seama
el: eram cufundat in lumea viselor
el: merge?
eu: nu
el: ma gandeam la tine, la persoana ta?
eu: nu
el: esti cea mai frumoasa si cea mai desteapta?
eu: nu [dar devine din ce in ce mai interesant]
el: mai mult de atat nu pot

13. perioada “testam in continuare reactii”
el: ma poti ierta
eu: e formulata ca intrebare?
el: am lasat-o la mijloc asa
el: sa ma incurajez

15. perioada “ia nu mai face tu pe nebunul”
el: sa ma cauti
el: ma iei de la orele mele covarsitoare
el: si sa te pun pe treaba
eu: da’ scenariul era invers.
eu: baiatul cauta fata.
el: pai al cui e interesul acum?
eu: comun?
el: mda.

16. perioada “o doamne. am dat-o in bara inainte sa fi inceput”
eu: revenind, cum a fost la majorat?
el: bun
el: frumos
el: nu intram in detalii
eu: eu vreau o poveste aici
el: nu am vrea sa alimentam supararea
eu: sesizez urme de vinovatie?
el: nu, nu mari
el: m-am gandit la tine
eu: in timp ce si dupa?
[tacere]

17. perioada “hai sa dreg busuiocul”:
el: ce mai face preferata mea cu probleme?
eu: a urmat medicatie si problemele au disparut
el: care e tratamentul minune?
eu: ciocolata.

18. perioada “in sfarsit avem motiv serios sa ne vedem”
19. perioada “in sfarsit am motiv sa te vad zilnic”
20. perioada “am bac, am bac, am bac”

[...]

> intuitive, personale, fara suport electronic.

[tot ce pot sa spun e ca se lungesc vocale. des.
alta mentiune: 17 perioade = un an si-un pic.]

Distractiv sa cotrobai prin arhiva.

Half way stop.

Mihai, abia m-am recunoscut a fiind ‘Alexandra’, care prelua leapsa. ‘Alexandra’ a descoperit ca despre ea vorbesti cand a tinut mouseul pe link si si-a descoperit blogul ei acolo. Dragut.

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?
Eu tind sa am incredere in oameni si sa dau cu imprumut, mama nu. De aia dau carti care sunt ale mele, nu ale ei.

2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?
“Imparatul mustelor” de William Golding. A luat premiul Nobel pentru literatura, inteleg, a avut la baza o idee interesanta, omul a facut tot posibilul sa sublinieze punctul lui de vedere. Pacat ca se rezuma la – “copiii in salbaticie se salbaticesc si devin neoameni. si se ucid cu sange rece”.

3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?
Sunt destul de sceptica privind literatura contemporana. Daca nu am auzit nimic de vreo carte, prefer sa stau deoparte.
In plus, astea de wannabe-writer Sandra Brown, Nora Cumva si chelnerita de la 3.

4. Ce carti nu ai citi niciodata si de ce?
SF. Pur si simplu- NU.

5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?
Nu as scrie din principiu o carte, pentru ca trebuie sa ai timp, talent, ceva de spus. Bine, daca m-as ambitiona, trezi cu dorinta arzatoare de a publica ceva, m-as feri de cartea tip “jurnal”. Fiindca prea multi si-au batut joc de notiune. Vezi Bridget Jones si, si.

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?
Povestioare moderne. N-am chef sa creada in zana, balauri, zmei si din astea. Eu aveam carticele mici patratoase, si cand zic mici, mici erau, ca pentru o mana de copil, cu povesti nemtesti foarte practice.

7. Care a fost cartea copilariei tale?
Harry. Pana la cartea a 4a, ca de acolo cred ca mi s-a terminat si copilaria. Tot le-am terminat seria.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
Volum de poezii de Blaga. Hell, yes! Oricum cand am un minut liber mai degraba pun mana pe poezii decat pe proza. Pur si simplu- de aia.

9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
De veghe in lanul de secara.  Am citit tot ce am apucat de Salinger si acum am vazut la catalina pe blog o carte pe care n-o stiu – si O VREAU.

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?
Volum de poezii Nichita Stanescu? Nu stiu.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
Ceva de Austen, pe care n-am citit. Pentru ca stiu la ce sa ma astept.

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Nu stiu care din seria Harry. Zau. Pentru ca erau singurele carti pe care le aveam la vremea respectiva in germana si trebuia sa fac ceva pentru olimpiada. Alohomooora!

13. Numeste o carte plictisitoare.
Incredibil, dar adevarat. Incepe ge-niiiiii-aaaaal, la mijloc te apuca durerea de cap. “cum sa nu scrii un roman” jerome.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Adapteaza raspunsul de mai sus. Uu, o leapsa interactiva.

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
Scenariul cel mai des: carturesti, cotrabait jumatate de ora, oprit la raft poezii, comparat optiuni, bacovia (“again?”) – minulescu (“cate romaaante a scris asta”) - macedonski (“nu ne-a zis profa de romana ceva despre el?”), “baaai, dar vreau opere complete stanescu”, “god damn it, au adus albumul THE LAST SHDOW PUPPETS?!”, revenit la raft poezii, ales, trecut la etaj unde apar clasicele in engleza, spus “data viitoare imi iau ceva de aici”.
Dar data viitoare cumpar Minulescu.

To be continued.

5) chiar o sa para ca, din nou!, am probleme.

Cineva sa imi explice ca nu da bine sa ai 3 (bine, 4) posturi scrise la interval de un sfert de ora (la naiba, 5 minute) . Pentru ca 1) pari ingrijorat/plictisit/obsedat de blog (ultima cade, din motive lesne intelese)
                               2) oricum nu spui ce vrei sa spui, altfel scriai din prima tot ce aveai pe suflet
                               3) o sa se plictiseasca lumea sa citeasca atata deodata
                               4) de fapt incerc sa scap de ideea ca maine e posibil sa ne dea test la mate din limite
                               6) de fapt nu am nici o problema concrete sau arzatoare
Explicati-mi.

…*sau persoana

Daca ati citit ultimele 2 posturi scrise in cam 10 minute, o sa tragesti concluzia ca sunt debusolata. Bine, sunt.

M-am cam saturat. Adica nu. Ma cam saturasem. Atat de debusolata sunt, incat nu stiu daca mai sunt sau nu nemultumita de ceva.

Ce e cu perioada asta, nu stiu. Un lucru ma enerveaza teribil: ceva ma nemultumeste. Iar eu, cum sunt obisnuita sa analizez, sa ma analizez, ma vad incapabila sa realizez care este cauza. Atunci fac diverse presupuneri, care imi seaca nervii, ma indeparteaza de starea de bine dispozitie, ma face sa nu mai tip dimineata “neaaataaaa” si sa il enervez pe Mihai teribil.

Si cand nu gasesc motivul concret, fac presupuneri. Si atunci caut cauzele motivului presupus. Si asa dau in paranoia si alte fantasmagorii. Asa iau nastere posturi ca cele mai de jos.

Lucruri certe: Un eveniment (deloc minor) m-a dat peste cap si de atunci mi-am reevaluat toate actiunile. Mi-am dorit schimbari, am incercat. Efectul pe care il resimt direct este faptul ca m-am plictisit de cam tot ce inseamna muzica de la mine din calculator. Mai ciudat, am incercat sa imi caut muzica noua, dar fara succes. Ma plictiseste. Sau altfel zis, nu asta trebuie sa fie schimbarea din viata mea.
…evident.

Cand a fost ultima oara cand v-ati dorit sa va pasioneze ceva cu adevarat? Sa-ti investesti fiecare minut pentru lucrul* acela, sa vrei, sa vrei, sa vrei…

Post egoist. De fapt nu-mi pasa atat de tare de voi, pe cat pretindeam.

Contextul postului de mai jos

Am experimentat diferite stari saptamnile astea. Rele, extrem de rele, back to normal, binisor, calumea, indiferenta, am tipat, am tacut, am mai povestit, am mai plans, am fost ascultata, sustinuta, am avut tentative de schimbari radicale

Nu, altfel. Stalpii mei se clatina. Stalpii de sustinere. Toata lumea se schimba, eu abia ma acomodez. Cer prea mult daca vorbesc de putina stabilitate?
Hotarati-va, vedeti ce faceti cu viata voastra, dar nu ma zapacitit pe mine si bulversati cu situatiile voastre schimbatoare.

Vorbesc de minim 2 lucruri ingrozitor de diferite.

What’s been on my mind lately.

Ma macina ceva de un timp in coace.

De la un evenimen minor, precum… auzitul unei vesti aparent irelevante, prins reactia unui om intr-o anumita situatie data, amintit intamplari petrecute cu ani in urma, discutia cu un prieten – poti sa ajungi sa iti schimbi radical modul de gandire?

Daca atunci cand te indragostesti te poti schimba – inconstient, de ce nu si datorita altor aspecte din viata ta?

Intrebam doar…