Pana la urma, mi-e dor sau nu?

Mi-e cam dor de fostul wordpress, trebuie sa o zic. Nu ca PostScriptum, nu pe ocolite, asa, pur si simplu. Merita inceput de post ideea asta.  Si pentru ca tot am scris asta asa, pe sleau, o sa mai spun de ce imi mai e mie dor aici. Si cateva constatari, ca bonus.
Am observat ca uneori poti sa te dai cu fundul de pereti, ca tot nu se intampla ce vrei tu sa se intample. Pana cand cineva de sus nu apasa butonul magic, care sa declanseze ori marea impacare, ori vreo iubire care parea imposibila, ori pur si simplu sa incetezi sa iti mai pese. Traumele mele adolescentine au fost prezentate candva pe acest blog la punct si virgula (de fapt blogul asta e floare la ureche pe langa cel de pe haipa), si imi place sa cred ca asta se intampla candva, ca au incetat, ca nu mai folosesc blogul pe post de terapie online. Doar ca am pe fundal o melodie simpatica, ce are ca refren o parte semi-urlata de genul “hate is a strong word, but i really really really don’t like you”. Asta e bonusul promis. Am inceput cu el din … din nu stiu exact ce motive.
Dar de fapt nu am chef sa spun de ce imi e dor, vreau sa mai vorbesc pe tema asta. Ideea mi-a venit tot in urma unei melodii, in care tipul se jelea ca sentimentele pentru prietena lui i-au disparut din senin. Ca ii e dor de ele, ca si le-a cautat metaforic aproximativ peste tot, dar nici urma.
Al naibii, il inteleg. De ce exact, nu pot sa zic. Nu stiu sa zic. Poate stiti voi pentru mine.
Dar mie nu imi e atat de dor ca tipului din melodie. Putin da, dar sentimenetele astea erau o nuanta prea puternica pentru mine.
Sa nu credeti ca nu imi mai pasa, a, nu nici vorba. Dar intr-un mod nesimtit si care se rezuma la “noi am fost candva prieteni”.
Gata. Atat?! Credeam ca o sa simt nevoia sa mai scriu. Se pare ca asta fuse in dimineata asta. Si probabil si pe… tema asta. Ciudat.

Buna! Sunt Gigel.

Ma confrunt cu o problema ce tine de etica. Da, cred ca de etica tine. Totusi, nu sunt prea stapana termenul asta, asa ca sa reformulam: Ma confrunt cu o problema…. [pauza] cu o problema, atat.

Ca o introducere in poveste trebuie sa spun ca mint cam des, dar cu chestii minore. Si asta, in mod evident, tot la categoria minore intra, dar nici macar nu s-ar putea incadra cu demnitatea la “minciuni”, pentru ca… ce chestie, dar nu se minte. Se omite putin o parte din adevar.

Asa ca va rog sa va imaginati urmatoarele: firma importanta de advertising, angajati stresati, birouri pe colt, plante fistichii, telefoane care suna, sala de conferinta, 11 aprilie 2008. SEDINTA. Se cauta idei pentru noua reclama la… sa zicem colectia toamna iarna zara [mi-a ramas involuntar in cap din plimbatul printre bloguri]. Lumea nervoasa, termen limita care se apropie, panica. Ce e de facut? Vine unul cu o idee - proasta. Vine altul cu o idee- se stramba din nas a doua oara. Atunci, un al treilea se pronunta, spune “cireasa!!!!”. Atunci, un individ, sa il numim Gigel, care niciodata nu are idei, niciodata nu ia cuvantul, se lasa auzit. “MIREASAA?”. “Ooo, gigel, ce idee buna, mireasa! , cum sa nu ne treaca prin cap? Da, da, mireasaaa sa ramana!”.

Gigel auzise “mireasa” in loc de “cireasa” de la coleg, repetase cu voce tare “ideea” tipului si era surprins de evenimente.

Deci fuse sau nu fuse ideea lui Gigel? Merita sau nu Gigel un bonus material? Daca e sa o luam, ideea tipului n-a fost, el vroia cireasa! Incerc si eu sa ma conving ca nu e rau ca a tacut Gigel.

Evident, exemplul dat de mine este aberant. Evident, cireasa este o prostie. Evident, mireasa este o prostie. Doar daca nu aveau astia tricouri cu mirese care mananca cirese pe ele.

Si Gigel nu a refuzat bonusul. Bad Gigel.

Nu a fost atat de greu pe cat credeam.

Leapsa, leapsa, leaaaapsaaa.  Ca sa nu suparam pe nimeni (sunt foarte neglijenta cu lepsele, imi pare rau, nu e cu intentie ca raspund cu o saptamana intarziere) ma voi apuca sa scriu aici 10 lucruri care imi plac ii evident, 10 care nu imi plaaaac.

Lucruri care imi plac
-pauza. haaaai, ziii ceva, ce-ti placeeeee…  dar ceee?-
1. Garfield 
2. Mirosul dintr-un pachet de tigari (si totusi, nu ma apuc de fumat, m-auziti, da?)
3. Sa ma invart in pauze pe culoar, pana ametesc.
4. Cand reusesc sa iau 10 la gimnastica, PE BUNE, pe fortele mele. Nu din mila profului care imi vede fata plouata cand spune crud “6!”.
5. Handbalul.
6. Primavaraaaaa. parc, iarba, pomi, verde, verde, verde.
7. Blaga. NIchita. Bacovia. Meritau cate o pozitie separata, dar mai am de spus destule.
8. Germana. Ploiestiul. Lugojului. Da, intra toate in aceeasi categorie, din motive cunoscute de unii. Sa zicem ca e acelasi camp lexical. Metaforic vorbind,
9. Summitul NATO.
10. Melodia Mr Brightside. Si Vama. All time favourites.

Lucruri care nu imi plac
-trebuie sa fie mai simplu aici-
1. Cainii vagabonzi (scuzati ca i-am incadrat la lucruri)
2. Chimia
3. Florile care trebuie udate si pentru care ma cert cu mama de doua ori pe zi
4. Chestii in care depozitezi banii si pe care platesti o groaza de bani : TADAAA, PORTOFELUUUUl.
5. House-ul.
6. Haine asortate de a valma. Roz-rosu-verde-negru, BUNA, SUNT UN CURCUBEU!
7. Vorbe cliseate, spuse pentru ca “asa trebuie/e frumos”. Simtiti oameni buni si voi putin inainte sa spuneti ceva.
8. Cerutul scuzelor. O-ri-bil.
9. Spanacul. Am rams un copil, stiu.
10. Statia Victoriei, la ora 6 jumate. Nu recomand. Sinucidere curata (stiu eu de ce spun asta).

Sa o ia cine vrea. Eu trebuie sa plec la scoala.
Sa aveti o zi buna, ne mai auzim.

Pentru cam prima data in cele 11 luni si cateva zile, nu gasesc un titlul destul de sugestiiiv

Intamplator, umbland prin dashboard, am descoperit ceva interesant. Cu postul de jos tocmai s-au facut 100 de chestii scrise de mine pe ucidevisul. Ha! 100. 100!

Nu stiu, cred ca e putin, dar e o cifra atat de rotunda si plina si optimista, incat a trebuit sa ma apuc de cel de al 101 post. Adica asta. Am 100 de posturi, m-aude tooooate lumeeea?

Si suntem in aprilie? Stati stati stati, si suntem in aprilieeee? De pe 22 putem sa vorbim de o oarecare vechime a blogului meu. 1 an. Uuun an. Mi-e si mai drag acum. Mi-e dor de posturile cu pustii pistruiati si de unele la  adresa societatii. Sau postul meu despre rihanna, care inca mai produce valuri si face ca blogul meu sa fie un mini-forum pe subiectul ala.

1 an, se aude pana in spate de tot? 100 de posturi, daaaaa?

AM NERVI

“caut baietzi care sa vrea sa vorbeasca pe yaho” NU, dar NU mai vreau sa vad ca introduceti in google si ajungeti pe site-ul meu.

Nu-s baiat, nu vreau sa vorbesc cu tine pe yaho. Te rooog eu lasa-ma sa traiesc in pace, te rooog eu lasa-mi iluzia ca intra numai persoane inteligente pe blogul meu. Te rog?

I woke up today in London

Ce misto ar fi. La fel ca in melodia aia a lui Three Doors Down- sa te trezesti in Londra. Ma rog, nu chiar ca la ei, pentru ca tipul adoarme in avion si se trezeste la destinatie. Nu, nu ma refer la asta.

Seara te culci la tine acasa, aduci plapuma, il auzi pe Badea enervandu-se din cauza lui Blaga la televizorul din sufragerie, strigi politicos noapte buna - sa te auda mama, si-ti stingi lumina. Urmeaza vise diverse, despre si cu albine, despre si cu baghete magice, despre si cu… lasati, putin important. Despre si cu in general.

La un moment dat sa ai senzatia de cazatura libera, impins prin spatiu si timp (ma scuzati, ma mai ia valul pe alocuri). Sa te trezesti in niste cearceafuri galben pai, cu niste ceai englezesc pe noptiera. Si nu mai ai Badea si nu mai ai cu sa zici buna dimineata. Te ridici, apuci sa te uiti pe geam, nu recunosti nimic, dar stii ca trebuie sa fie Londra. Stii. Socul te face sa te intinizi din nou in pat.

Cazatura libera, spatiu, timp presat.

Plapuma rosie, mobilul tau pe noptiera. Bucuresti.

Am trecut sa va salut.

Summitul a venit, leneveala mea inca nu s-a infaptuit, vremea urata imi tine partea, desi pare ca face in ciuda tuturor oficialilor astora cu nume de tufis. N-are nici curcubeu de asta data, domnul Bush.

Gandurile mele oscileaza intre “bai, vine olimpiada, bai, stai, dar nu mai e nici o luna!!” si “oare cand o sa mai apuc sa intru pe net”, dupa cearta cu mama. V-am mai zis ca de altceva, in genul unor intalniri cu clasa nu am chef (vreeeeau sa leneveeeeeesc). Ciudat, tocmai eu. E ceva rau in asta?

In alta ordine de idei, afirm ca mall-ul ma omoara. O dimineata buna si voua.

mi-e somn

Scuzati calitatea, coerenta si (non)sensul postului de mai jos, evenimente prea multe si noi in viata mea ca sa pot sa le expun cu nonsalanta. Dar prea importante spre a fi ignorate. Si in plus, nu imi pasa ca prima propozitie din postul asta nu are predicat sau sens. De altfel, nici nu am rabdare sa o recitesc si sa o corectez.

Ia gata.

Pici bacul c-un zambet pe buze.

Nu am chef de un ditamai postul. Nu am chef sa am ditamai subiectul misto. Nu am chef sa imi bat capul cu ce m-a macinat pe mine in ultimele zile. Doar vreau sa subliniez ceva ciudat. Sa adresez intrebari retorice universului si sa par total desteapta pentru ca le gasesc raspuns.

Ai un motiv serios sa te simti nasol. Foarte serios. Nu, degeaba vi-l spun voua, ca nu o sa insemne nimic pentru voi motivul meu. De aia apelez la amintirile fiecaruia, la fricile voastre cele mai mari, care s-ar intampla si lasa un gust amar. “s-a despartit gigel dupa 2 ani de relatie de mine” sau “la  dracul, nu iau bacul”. Ceva de genul. Doar ca in loc sa iti provoace o stare aiurea, eventual la care s-ar fi asteptat toti prietenii tai, tu faci exceptie de la regula si te distrezi destul de bine zilele astea. Nu prea te afecteaza in halul ala, doar ca te gandesti excesiv la “chestie” (in lipsa de alt cuvant). Iti canalizezi gandurile catre… teatru sau germana sau prieteni. Depinde. Si gata, ti-e bine. Pentru moment, clar.

Si tot auzi un fel de ecou in minte a lucrurilor spuse si intamplate. Dar nu are impactul pe care ar fi trebuit sa il aiba. Pe care tu l-ai fi anticipat candva. Poate ca vestea a avut timp sa se digere? Nici macar.

Singurul lucru evident care ma face sa imi pun semne de intrebare e ca s-a intamplat de doua ori. In aceeasi zi. Din partea a doua persoane diferite. Ciudat e ca iar nici nu mi-a trecut prin minte ca s-ar putea intampla, ca mi s-ar putea intampla mie asta. Si lucrul asta ma revolta. Asta alaturi de ideea ca nu sunt revoltata destul, ca sunt momente in care imi vine sa o las balta si sa se revina la povesti initiale.

Dar nu. Cu cata convingere pledam eu acum doua saptamani intr-o discutie pe tema asta. N-o sa ignor. “Chestia”.

Si increderea este o chestie foarte ciudata, voi nu credeti?

Muzica.

“Leapsa
1. Pune Winamp-ul pe shuffle.
2. Apasă forward pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru răspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRIŞA!
4. Scrie cu bold întrebările şi răspunsurile, apoi comentează modul în care răspunsul se potriveşte cu întrebarea.
5. Dă-l mai departe la 5 persoane. “

1. Cum te simţi azi?
Kaiser Chiefs- Oh my god. Clar, OH MY GOD!

2. Vei ajunge departe în viaţă?
The white stripes- Seven nation army. Mamaaa cat optimism pe playlistul meu aziiii. “a seven nation army couldn’t hold me back“, nu te pune cu mine NATO, ca nu-i a buna.

3. Cum te văd prietenii tăi?
Andrei Andries- Nici nu ma gandesc!! Aparent, nu prea bine. Dar pun pariu ca nu stiti versurile “e frumoaasa, trebuie sa stii, are unghii sidefii si pe cuvant ca are ochi kakiii… m-a zis sa nu ma gandesc, mi-a zis sa nu ma gandesc la eaaaa”

4. Te vei căsători vreodată?
Fools garden- lemon tree. Deci o sa ma plictisesc toata viata, pentru ca nu o sa ma casatoresc. Stati, asta nu-mi place!

5. Care e povestea vieţii tale?
3 doors down- Ticket to heaven. Se pare ca viata mea nu are cine stie ce poveste, din moment ce tot ce se mentioneaza e ca ajung in rai. Intai lemon tree, acum asta?!

6. Cum era în liceu?
Vama Veche- Vara asta. Mamaaa da’ le potriveste playerul asta uneori… vara asta, zici? Vara asta… -m sa ma indragostesc.

7. Cum poti avansa în viaţă?
Hellogoodbye-here in your arms. Sunt pe interes, clar. Ce durerooos!!

8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Arctic Monkeys- Dancing shoes. Let’s parteeeeh, honey!

9. Ce se preconizează pentru weekend?
Muse- Time is running out. La cate chestii am in plaaaan…

11. Cum iţi merge în viaţă?
Foo fighters- DOA. Deci o sa ma despart des si o sa ma plictisesc. (”lemon tree” asa spunea). Incepe sa fie ca ghicitul in palma asta.

12. Ce melodie ţi se va cânta la înmormântare?
Justin Timberlake- Lovestoned.  “she looks like a model [...] i hope she’s going home with me tonight”. Baieti, sunteti prea … perversi.

13. Cum te vede restul lumii?
Ray Charles- Hit the road, jack. Nuuu, eu eu eu nu sunt niciodata asa categorica. De-as putea…

14. Vei avea o viaţă fericită?
Vama veche- V.S.T. Macar una… visatoare.

15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Doors- Love her madly. Do you hear that, darling?

16. Sunt persoane care te doresc în secret?
The Killers- Smile like you mean it. Poate daca o sa zambesc, o sa ma doreasca?

17. Cum să mă fericesc singur?
The white stripes- I fought piranhas. Ce… wild par.

18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta? 
Plain White- Hey there delilah. Sa ma specializez in relatiile la distanta.

Leapsa asta a adurat toata dimineata, ca am stat sa ascult melodiile pana la capat. Erau prea misto. Merge mai departe la Anycolour i like, Deblog, Sergiu si o sa mai dau un edit.

Am fugit la scoala.