Pustiul pistruiat

Sambata dimineata in Gima. Coada la mezeluri de 5-6 oameni. Lumea nemultumita. Ma uit eu in fata sa vad de ce merge asa incet. Hopa, vanzator nou. Vanzator, nu vanzatoare. Pusti cu pistrui, slab, parca speriat total de evenimente. Banuiesc ca salamul iti poate baga frica in oase, alta explicatie nu gasesc. In orice caz, sunt singura in weekend, chem o colega pe seara la mine si am nevoie de afurisitele lui de mezeluri pentru pizza (pizza ii spuneti daca sunteti mai optimisti din fire, eu i-as spune scrum). Fara sa vreau prind fragmente din discutia fetelelor din fata mea: „Auzi fata, a intrat pe mine pe mess si imi zice ca i-a fost dor de mine. E cel mai dulce baiat de pe fata pamantului!”. Incepe sa mi se aplece de la atatea dulcegarii si imi doresc ca pistruiatul ala sa isi faca treaba mai repede ca sa pot ajunge acasa. Lucru care, in mod evident, nu se intampla. Ii cad niste masline pe jos, el isi murdareste halatul, iar doamna care intre timp s-a asezat la coada in spatele meu incepe sa bata nervos din picior. Reactia: „Baiete, misca-ti fundul!”. „E prima mea zi, va rog sa ma scuzati”. Mda. Intr-un final apocalptic, ajung sa comand. Acum reusesc sa il vad mai bine. N-are 25 de ani, poate nici 20. Imi inspira mila copilul, serios.

-Buna ziua, vreau si eu 200g salam sasesc.

-Din asta? (arata catre sunca de praga)

-Nu, am zis sasesc.

Pare nedumerit si ii arat exact care.

-Feliat?

(pastrand tonul calmDa, feliat. 

-Cat de groasa vreti sa fie felia?

(what the hell?!) –Subtire ?

-Deci subtire?

-DA, cum o fi. (asta cred ca a sunat mai agresiv decat mi-as fi dorit)

-Imediat.

In sfarsiiiit. Credeam ca l-am pierdut dupa faza cu grosimea. Il vad cum se duce catre aparat, pune salamul in locul ala special. Gata, inseamna ca totul merge bine. Sau nu. Aud cum pustiul striga:

-Miruna, nu mai merge dracovenia! (arata speriat catre aparatul din fata lui)

Vine Miruna. O doamna de vreo 40-45 de ani, pe care am vazut-o des in magazin. Se apleaca dupa ceva. Intorc capul si vad incearca sa ii sugereze ca masinaria nu era bagata in priza. Auch. Pleaca Miruna, murmurand ceva. Se apropie izbitor de tare cu  „naiba sa te ia”. Vasile (abia acum ii vad ecusonul) isi cere grabit scuze si ii da drumul. Cat pe ce sa isi taie un deget, din cate am vazut eu, imi feliaza cele 200 g salam sasesc. Mi le pune (total anapoda) in punguta. Cade si eticheta aia. Face alta. Oamenii din spate privesc total neputinciosi. Le puteai citi injuraturile pe fata.

-Sa aveti o zi buna!

Ce zi baiete, ca jumatate mi-am petrecut-o la tine la coada. Banuiesc ca a citi pe fata mea ca m-a enervat… motiv pentru care:

-Si poate ai chef sa impartim candva salamul ala de praga, stii unde ma gasesti.

O da. Vanzatorul de mezeluri la agatat. Bai mi se face rau. Si salamul era sasesc, dobitocule.

Anunțuri

~ de Alexa pe Aprilie 29, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: