Brosa rosie, cartofi prajiti, bentita cu buline. Totul in 56 de secunde

Cand stateam ieri la un semafor in centru (avem 56 de secunde pana se facea din nou verde), mi-a atras atentia o fata. 16 ani sa fi avut. Era frumusica. Dar nu frumoasa la modul clasic. Avea pistrui, ten foarte alb, par nici prea lung, nici prea scurt, tuns drep. Era imbracata din cap pana in picioare in negru. Tricou lalai, fusta lunga pana in pamant, adidasi de rocker. Zambea.  

Daca ar fi fost dupa mine as fi intrebat-o simplu: de ce? Nu am nimic cu negrul, nu am nimic cu cei ce asculta rock (cum as putea daca si eu cochetez cu genul asta?), dar pentru mine a fost prea mult. Am stiut din capul locului ca eu nu m-as putea imbraca asa. Atunci m-am intreabat eu: de ce? Imi placeau hainele, nu zic nu.  Dar fetei ii lipsea pata aceea de culoare, cea care ar fi scos-o din multime.  O insigna verde, o bratara rosie, niste cercei galbeni, nu stiu, orice.

Deja incepusem sa imi imaginez cum ar putea avea camera. Intai mi s-a vanturat imaginea lui Manson prin fata ochilor. Apoi am realizat ca poate e mai mult genul Greenday sau Simple Plan. Avril? Un lucru mi-era clar, rozul de pe bluza lui Paris Hilton nu il voi gasi in camera fetei. 

Alta imagine care mi-a iesit in cale a fost ea, cu prietenul ei tot rocker, stand in cismigiu la baza unui pom, cu o tigara intr-o mana si berea gata-gata sa fie daramata de piciorul ei. Evident, se iubesc, si, evident, ar face orice unul pentru altul. Cand trece un batran pe langa ei care le arunca realitatea in fata, isi dau ochii peste cap. Pai la urma urmelor, cine mai e ca ei?

Stiti voi, mie imi place sa citesc oamenii. Imi place sa le creez lumea lor, din viziunea mea. Reversul medaliei: daca din prima va aflu preferatii muzicali, pentru mine reprezinta jumatate de batalie pierduta. Imi place sa trag concluzii singura si sa interpretez. Imi plac persoanele putin mai misterioase. Imi place sa imi imaginez cum poate fi relatia voastra cu familia sau ce mancare va place, fara sa te aud tipandu-i mamei la telefon ca „DAR EU IN SEARA ASTA AM CHEF DE CARTOFI PRAJITI, NU FIERTI!”. Da, in fix 56 de secunde.

Anunțuri

~ de Alexa pe August 7, 2007.

4 răspunsuri to “Brosa rosie, cartofi prajiti, bentita cu buline. Totul in 56 de secunde”

  1. eu sunt misterioasa?

  2. Tu esti Leyla. Am spus destule?

  3. :)) nu. make me understand >:)

  4. ratzushco…scrii ca intotdeauna frumos,perspectiva ta asupra rockeritzei e cat se poate de stilul tau:))mi dor de tine…si de ploiesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: