Si nu-ti mai zambeste nimeni acum.

Incercarile mele anterioare de a-mi sintetiza gandurile s-au soldat cu 2 posturi salvate in Drafts. Cu gandul de a le relua, intru in dimineata asta pe wordpress. Ce sa vad? Nu le mai vreau. Si de ce le-as mai vrea, la urma urmei? Astazi e astazi. De ce-as insista pe un subiect la marginea cliseului, scris ieri. Ieri.

 Ati observat ca daca un termen are cat mai multe semnificatii devine din ce in ce mai interesant? La fel se intampla si cu vorbele care nu au pic de legatura intr-un anumit context. Sau vreun cuvant traznit ce te poate caracteriza. Sau daca numai TU si eventual un grup foarte restrans (ce se apropie jenant de mult de o multime vida) mai poate sa inteleaga cuvintele tale intelepte. Totul trebuie sa fie „inside-joke” ca sa prinda. Iti induci singur sentimentul ca esti simplu spectator al prestatiei acesteia slabe, dar interesante prin atatea ne’ntelesuri. Nu ai nici o legitimatie, pe care apare scris  „back-stage acces” si realizezi ca nu poti afla exact daca balbaiala aia a fost o improvizatie sau sporea in mod voit farmecul piesei ieftine. Esti atat de departe de culisele replicii aceleia afuriste. Simti cum ai ajuns din miezul actiunii, in primul rand. Pe langa alte atatea persoane importante. Inainte tu le-ai fi organizat locurile si ordinea lor. Inainte aveai un cuvant de spus. Acum ai devenit unul dintre ei. Unul dintre cei ce asteapta sa fie impresionati. Recunosti o persoana implicata in actiune. Iti zambeste si face cu mana. Dai sa te ridici si sa te duci pana langa scena, locul de unde iti facea cu mana. Brusc, un Bodyguard apare de nicaieri si se posteaza in fata ta. Iti explica : in zona au acces doar persoanele autorizate. Te asezi inapoi. Stii ca asta e treaba lui si incerci sa nu i-o iei in nume de rau. Astepti sa inceapa spectacolul. Sa auzi „replica”. Acum nu mai participi cu nimic la crearea ei. Astepti sa treaca piesa, sa treaca si dezamagirea pe care ai simtit-o inca de cand te-ai asezat langa VIP-ul fardat excesiv. Iti juri ca nu mai ajungi in sala prea curand. Dar vantul bate in asa fel incat tu, spectatorul, iti reiei locul in randul intai. Azi si maine. Sentimentul e acelasi. Sentimentul care te macina si te pune pe ganduri. Stii ca replicile acelea inseamna totul pentru actori. Exact cum ieri acel post insemna ceva pentru mine. Exact cum ieri acea replica ar fi insemnat totul pentru voi.

Pleci. Iti vezi de ale tale. Iti creezi lumea asta noua, fara sa rezervi locuri nimanui. Fie ce o fi. Nu uiti de sala. Cand te simti destul de puternic revii. Cand ti-a zidit alti stalpi de rezistenta in jurul tau, te intorci.

Randul 9, scaunul 3.

Anunțuri

~ de Alexa pe Septembrie 13, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: