Minciuni gogonate, dom’le!

După lecturarea acestui post scris pe fugă, în care nu mă folosesc deloc de afurisitul de „î din a”, aveţi toate motivele din lume să mă categorisiţi ca fetiţă naivă, visătoare si veselă ca un fluturaş. Pentru că pană şi in clipa în care făceam actiunea in sine îmi dădeam seama de absurditatea ei. Să nu ne pierdem în detalii, ci să ma pun direct pe povestit.

Dar eu deja vedeam cum toate problemele mele s-ar fi prelins usor pe treptele etajului 1 al licelui meu. Realizam că mi-ar fi făcut atat de bine ca totul să meargă conform planului. Mă vedeam deja la prima întalnire, cu emoţii. Mă vedeam la o doua intalnire, cand totul se finalizează favorabil. Simţeam fiorii din timpul primului sărut. Mă vedeam peste două-trei luni, cand el avea să imi spună un prematur „te iubesc”. De astă data nu erau vorbe in vant. 
Mă indrăgostisem pur si simplu de ideea mea. De privirea pe care trebuia să o aibă. Şi de moment în sine. Totul era doar o chestiune de timp…

Mai exact? 

Patru baieţi gălăgiosi se jucau prin spatele meu cu o minge de tenis. Unul dintre ei o tot izbea de perete si o prindea cu rapiditate. Întamplarea a făcut ca el să o scape. Văd eu ceva galben, ruland. Imi spun „ce naiba? să fac şi eu o faptă bună pe ziua de azi” şi mă aplec să o culeg de langă zid. În timpul ăsta imi aduc aminte de toate filmele încadrate la grupul „comedii romantice” in care intriga este contituita dintr-un moment identic. Chiar si de vocea unui cunoscut care-mi spune că nici nu imi dau seama de unde poate să apară vreo persoană ce-mi poate starni din nou interesul. Imi aduc aminte de „schimbul de priviri” care trebuie sa fie decisiv intr-o situatie din asta.

Ridic mingea si, plină de speranţă, mă intorc spre Prinţul din Poveste. Nu realizez exact cine e, cum e, dar îi arunc mingea. Aruncare foarte precisă, n-are cum să rateze. „Perfect!” chicotesc eu pe langa. Nu ratează. Dar…

Imaginea momentului dobandise o aură magică pentru mine. Abia cand il văd realizez că noi ne aflam incă pe holul de la etajul 1, langă baia baieţilor, nu pe Norişorul 9. Norişorul din capul meu îmi jucase o festă.

Îmi tranteşte un „mulţam” leşinat şi trece pe langă mine.
Iar eu realizez pe loc faptul că romanţele ieftine de la teveu nu-s deloc pe placul meu.

Anunțuri

~ de Alexa pe Octombrie 5, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: