Sunetul valurilor la cutie. Ce iti poti dori mai mult de la viata?

BRRRRRRRRR!

Ceeeeee? Ma ridic din pat, ma uit in jur.

BRRRRRRRRR!

Cine da gauri la 9 dimineata? „Familia Popescu, de alaturi”, imi raspunde mama din cealalta camera.

––
Preferam sa ma scol pe sunetul unui pian acordat. O melodie gingasa si jucausa. Dar nu. Eu aud cum se dau gauri. Stiti, asta imi aduce aminte de masinarie mica si, risc sa spun, DULCEEE!!!, care avea o rotita.  Trebuia invartita si incepea sa-mi cante. Era un ursulet roz. Acum sta agatat la bunici de incuietoarea unui dulap. Preferam cantecelul dragalas al ursuletului. Da, acela pe care il auzeam, atunci, cand aveam doi-trei ani.

Cum imi vin asemenea idei? Sincer, acum imi faceam un CD cu melodii pe care mi le-as pune in zori de zi si mi-a aparut imaginea ursuletului in minte.

Poate va ganditi ca postul asta e plin de sunete aleatorii si de evenimente marunte. Poate nici nu are noima. Ursuleti, gauri, CD-uri. Nu pot sa va condamn. Atunci nu va mai pierdeti timpul, sunt atatea alte lucruri de facut in orasul asta mare.

Dar Bucurestiul e plin de zgomot si lucruri importante. Oameni agitati cu serviete negre in mana. Persoane importante. Senatori si medici. Si nu tindem sa ignoram sunetele alea care ii mai dau si farmec? Lucruri marunte. Cand sa avem timp sa mai vorbim despre sunete si copilarii. Asa ca lasati la o parte claxoanele. Femeia din autobuz care v-a inghesuit in cel mai indepartat colt. Mergeti intr-un parc.

Nu se aude frumos cand pasesti pe asfalt? E acelasi sunet ca in desenul tau animat preferat, nu? Sau rolele pe o suprafata perfect dreapta. Cum picura din tasnitoare apa pe jos. Sunetul vaslelor macar? Poate va plac albinele. Pe mine ma sperie si simt fiori cand aud bazaitul. Dar fiecare cu ciudateniile lui.

Asta imi aduce aminte de un film cu Hugh Grant, in care era el foarte bogat. Si se angajeaza Sandra Bullok la firma lui, ca avocat. Ea e total impotriva politicii lui. Cum-ne-cum seful ii cunoste mama, care nu depune mare efort sa ii arate ca il place. Si intr-o pasa de sinceritate (pasa=totalitatea timpului petrecut cu el) il intreaba cum poate sa doarma noaptea cand stie ca are atatia bani. Chestie care e total imorala. Unii mor de foame, el duce o viata ca intr-un joc Monopoly. Oricum, in stilul sau propriu, Hugh Grant ii raspunde simplu ca si-a cumparat o masinarie care imita sunetul valurilor. Te adoarme instant, spuse Hugh.

Si nici nu pot sa ii iau raspunsul in nume de rau, zau ca nu. N-as da la schimb aparatul ala.

Anunțuri

~ de Alexa pe Octombrie 29, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: