DA! Azi am fost la medic si am anemie.

Incepem cu cerut scuze, faptul ca sunt extrem de fericita, ca mi-am dat seama ca blogul meu si-a atins de a lungul timpului scopul lui (desi habar nu aveam care era cand m-am apucat de el), ca am anemie sau ca m-am calificat pe interantionala la germana?

N-am scris de mai bine de o luna, fiindca am avut o plecare dupa alta. M-au sunat intr-o buna dimineata (da’ buna rau!) sa-mi spuna ca a doua zi la 5 dupa amiaza luam trenul spre Germania. Totul moca. M-au sunat in ziua in care am ajuns inapoi acasa, dupa 3 saptamani, sa-mi zica „Pleci maine, la Brasov o saptamana, pregatirea lotului olimpic”. Tot pe moca.

Azi mi-am reluat activitatile pasnice de prin Bucuresti. Si ce activitati…! Nu dorim sa detaliem, v-as plictisi cu detalii care ar putea fi categorisite de oameni din exterior drept „roz si pufoase” si tare n-avem chef sa cadem in extrema asta. Adica am chef, dar nu popularizam ideea asta oricum. Am si eu mandria mea de copil nesiropos si care nu se lasa impresionat usor. Macar voi sa credeti asta…

Sa va multumesc acum si pentru intratul pe blogul meu, in timpul perioadei de coma a acestuia. Moarte clinica, lesin, coma grad 3, cum vreti sa o numiti. Era conectat la aparate, respira, si l-am reabilitat. L-am pus pe picioare. O saptamana, ca iar plec. La olimpiada-n Dresden. Bai da’ frumos oras e Dresdenul!

Stiu ca suna inspaimantator. Chiar stiu ca ma sperie si pe mine. Olimpiada, cum ce! Dar alte 2 saptamani prin Germania pe banii statului pot sa te motiveze serios. Mai ales daca progtamul e organizat chiar de ei.. si e organizat bine! Ghiciti cine are planuiete excursii prin marile orase din estul Germanieeeei si 200 euro bani de buzunar de la ministeeeer…

Pana una alta, impresii de pe acolo probabil ca o sa scriu cand imi trag calumea sufletul. Singurul lucrurcare ma face sa spun ca exista sanse sa evit subiectul este faptul ca atunci cand imi voi fi tras eu sufletul, va fi trecut deja prea mult timp ca sa imi aduca aminte marile povesti ce trebuie insemnate aici (mama, viitor anterior folosit de doua ori in aceeasi propozitie, sunt taaaare).  Un lucru ramane cert: daca nu va povestesc despre frustrarea mea legata de semafoarele nemtilor si de culoarea rosie, degeaba am blog.

Mai vroiam sa zic oare ceva?

Anunțuri

~ de Alexa pe Iulie 17, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: