Dilema.

Sa nu ne mai prefacem ca totul e ok.

Daca nu mai scrii o perioada pe blog, el devine patetic. Da, da, patetic. Apelezi la el doar cand ai nevoie, nu mai ai chef sa povestesti ceva doar de dragul de a povesti. Nu-nu, trebuie mereu sa recuperezi ceva, sa te scuzi, sa ii aburesti pe ceilalti ca te apuci din nou de scris. Si atunci cand totusi apesi in browser propria adresa, optezi pentru varinata in care te plangi rapid de cateva mici treburi cotidiene, doar ca sa bifezi actiunea de a publica un nou articolas stupid si esti multumit si impacat ca le-ai dat ceva de citit oamenilor care persevereaza si-ti intra pe pagina. Pe pagina mai mereu neactualizata.

Vacanta de vara oricum nu e perioada in care blogul sa infloreasca.

Sincer, eu imi consider blogul intr-o stare pasiva de extrem de multa vreme, desi statisticile poate ar spune altceva. Ultimele articole scrise cu chef maxim dateaza din nicinupotsaospuncami-erusinecumine. Si alea erau in timpul starii mele jalnice de spirit. Asa ca mai sarim in spate cu aproximativ doua-trei luni de atunci.

Si asta e un nou punct care ma face sa afirm cu taria ca blogul a devenit prea mult pentru mine: puteti sa-mi urmariti evolutia. Puteti sa stiti si sa va faceti prea multe pareri despre mine. Puteti sa trageti concluzii, dupa perioada mea de un an si mai bine de activitate. Blogul meu maricel… ei bine, ma cam sperie si pe mine. Aflu chiar eu prea multe despre Alexa din clasa a 10a.

Si m-am tot intrebat de ce un alt blog m-ar face sa scriu din nou. Si ma face! Am avut, si cativa o stiu. Mi-a placut sentimentul sa experimentez si sa ma redescopere anumiti cititori. Da, m-am jucat putin cu blogul de pe haipa. Dar ce e rau in a te juca? A fost frumos si distractiv. Dar minunea n-a tinut mai mult de doua luni, pentru ca mi-era dor de siguranta pe care mi-o ofera blogul asta. Doar nu mai trebuie sa demostrez nimanui nimic. Ce simplu pare. Ramane doar sa-ti tastezi gandurile si sa astepti cuminte sa isi dea altii cu parerea. Poate… -poate ca m-am saturat de atatea pareri.

Doamne, ce bine ca s-a terminat anul asta.

Daca as avea din nou elanul de anul trecut, mi-as modifica mare parte din blogroll, as incepe sa citesc din nou blogurile necunoscutilor, doar de dragul de a citi ceva frumos scris de altii si o data la doua zile as posta si povesti cu un drag de v-as da pe spate pe toti.

Vreau sa scap de radacinile create aici. Sa fie tot ucidevisul, numele dat total aiurea intr-un moment de maxima iubire pentru Blaga, cu vechii cititori, cu noi cititori, cu articolele din mai 2007, dar cu amanunte despre viata adolescentei dintr-a 11a.

Punem punct si o luam de la capat?

Marti plec la mare. Pe termen scurt, gandul ramane… gand.

Anunțuri

~ de Alexa pe August 22, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: