Microsoft si Goethe au ceva in comun si eu am descoperit ce!

Seara buna.

Am fost intrerupta in mijlocul actului meu creator, dar nu va impacientati, va dati seama ca am revenit din moment ce cititi aceste randuri.

Astazi eram in metrou (nu e insemnare-jurmal, promit solemn) si m-a strafulgrat un gand. Toti marii lumii astia sunt intr-un cerc oarecum inchis. Toate super-firmele, super-intreprinderile, super-puterile, super-mintile, super-numele astea de care ne lovim zilnic, sunt de fapt tot niste bieti oameni ca si noi, numai ca ei nu folesesc metroul pentru a se transporta dintr-un capat in altul al orasului, ci mai degraba un Mercedes frumusel si nou pe deasupra. Asa ca toti super-oamenii astia care au super-joburile lor, formeaza grupuletul oamenilor super-importanti ai lumii, care nu folosesc metroul. Asta m-a facut sa realizez ca nu sunt un super-om, cum ma tot simteam eu saptamanile astea, fiindca folosesc metrorexul sau mai nou, in zorii zilei, RATB-ul (ce-i drept, ilegal). Eu nu intru in grupuletul super-select, la care ma gandeam eu stationand intre Basarab si Gara de Nord.

De fapt, ideea a capatat intindere mai mare in momentul in care am inceput sa ma gandesc la astia in costume si cu serviete, in masini si nu in metrouri. Ca pana atunci nu resimteam discomfort, doar prinsesem si loc in aglomeratia de la ora 7 jumate seara.  Totul a pormit de la ghiozdanul meu si despre el trebuia sa scriu. 

Asa cum stateam eu pe „super”-scaunul meu, cu super-mp3ul meu in urechi imi cad ochii pe fermoar (care se tine firav, am observat tot cu prilejul asta). Ghiozdanul albastru „microsoft”, gasit intamplator prin casa, si pe care tot promit ca il umplu candva cu insigne, chestiute si chestioare de-ale mele, are fermoar care imi aduce aminte de ceva mare si galben. Ce mare si galben, intrebarea asta trebuie sa va stea pe limba. Ei bine, va vine sa credeti sau nu, alt ghiozdan! Si anume… ghiciti? Unul galben! Gata, nu va mai duc de nas, nu mai lungesc si trec la subiect.

La olimpiada, ca sa ne imparta pe grupe si sa ne mai si tina minte apoi, ne-au dat ghiozdane pe culori. Fiecare grupa avea culoarea ei. Nu va mai spun ca studentii voluntari, care s-au oferit sa fie insotitori prin oras s-au gandit sa creeze o grupa numai cu baieti care sa poarte toti ghiozdane roz fosforescent. Ei bine, lasati rozul, ghiozdanul meu galben este idem si la fel cu ghiozdanul meu albastru de la microsoft. Cusaturi, forma, fermoare- tot. Treceti peste culoare, stiu ca la ea va ganditi acum.

Asa mi-au venit in gand grupulete: super-oamenii de la super-Goethe au acelasi furmizor ca super-oamenii de la super-Microsoft. Super-lucratorii de aici au super-masini. Eu n-am furnizor de ghiozdane si merg cu metroul (ce-i drept, reusesc imposibilul si prind loc inca de la Eroilor). Unde-s super-lativele la mine?

Anunțuri

~ de Alexa pe Octombrie 1, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: