I woke up today in London
Ce misto ar fi. La fel ca in melodia aia a lui Three Doors Down- sa te trezesti in Londra. Ma rog, nu chiar ca la ei, pentru ca tipul adoarme in avion si se trezeste la destinatie. Nu, nu ma refer la asta.
Seara te culci la tine acasa, aduci plapuma, il auzi pe Badea enervandu-se din cauza lui Blaga la televizorul din sufragerie, strigi politicos noapte buna – sa te auda mama, si-ti stingi lumina. Urmeaza vise diverse, despre si cu albine, despre si cu baghete magice, despre si cu… lasati, putin important. Despre si cu in general.
La un moment dat sa ai senzatia de cazatura libera, impins prin spatiu si timp (ma scuzati, ma mai ia valul pe alocuri). Sa te trezesti in niste cearceafuri galben pai, cu niste ceai englezesc pe noptiera. Si nu mai ai Badea si nu mai ai cu sa zici buna dimineata. Te ridici, apuci sa te uiti pe geam, nu recunosti nimic, dar stii ca trebuie sa fie Londra. Stii. Socul te face sa te intinizi din nou in pat.
Cazatura libera, spatiu, timp presat.
Plapuma rosie, mobilul tau pe noptiera. Bucuresti.
Teoria nimicului. 